miercuri, 9 februarie 2011

ALCOOLUL


            Zile de nastere, onomastice, nunti, botezuri, cumetrii, inmormantari si parastase, acestea fiind principalele motive ale romanului de a consuma alcool in EXCES....
           Alcoolul creste tensiunea arteriala deoarece sangele isi pierde din vascozitate (devine mai apos, mai "subtire"), deci circulă mai usor. Plus, inima pompeaza mai repede si mai puternic. La toate se adauga deshidratarea generala a organismului cauzata de alcool, si in incercarea de a rehidrata organele interne, corpul intensifica metabolismul (totul circula mai repede, mai intens).
         Intoxicatia cu alcool apare in momentul in care persoana in cauza consuma o cantitate de alcool ce depaseste limita de toleranta a organismului, fapt ce duce la anomalii comportamentale sau ale desfasurarii proceselor fiziologice. Cu alte cuvinte intoxicatia cu alcool are drept rezultat incapacitatea desfasurarii proceselor cognitive, psihice si fizice la nivelul organismului afectat.
        Etanolul produce o stare de intoxicatie datorita capacitatii sale de deprimare a functiilor neuronale ale diferitelor portiuni ale creierului. Acest fenomen rezulta in incapacitatea graduala de realizare a diferitor functii ale organismului, pe masura ce persoana in cauza consuma o cantitate tot mai mare de alcool:

  • dezinhibare
  • pierderea memoriei pe termen scurt
  • instaurarea starii de confuzie
  • dezorientare
  • incapacitate de coordonare a membrelor si miscarilor
  • letargie progresiva
  • coma
  • incetarea functionarii centrilor respiratorii (moartea)
           Persoanele care consuma alcool in mod constant si pentru perioade indelungate de timp pot atinge valori ale concentratiei de alcool in sange care ar putea ucide o persoana care consuma bauturi alcoolice doar ocazional. Astfel, pe masura ce cantiatea de alcool consumata se mareste constant, capacitatea ficatului de a metaboliza etanolul se mareste la randul sau, in vreme ce creierul devine obisnuit cu o concentratie mare de alcool in sange. Mai mult decat atat, in momentul in care consumul de bauturi alcoolice inceteaza brusc, cel mai probabil persoana in cauza se va confrunta cu aparitia simptomelor sevrajului, si chiar cu atacuri de apoplexie, conditie medicala denumita delirium tremens.
        Cateva dintre efectele consumului de alcool:

  • in primul rand alcoolul este un toxic celular, acesta actioneaza ca o otrava asupra organismului deoarece in concentratii mari sustrage apa - fenomenul de deshidratare(celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate)
  • cresterea tensiunii arteriale,sunt eliberate in organisn in masura mult mai mare substante ca lipide, zaharuri si cortizon
  • malnutritie - excesul de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului subtire de a resorbi substante ca proteine si vitaminele A, B1 si C, acidul folic si mai tarziu sodiu si apa. 
  • la accoolici concentratiile sanguine scazute de calciu, fosfati si vitamina D, se asociaza cu pierderea insemnata de masa osoasa - creste pericolul aparitiei fracturilor.
  • Organismul foloseste o mare cantitate de energie pentru inlaturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesara organelor pentru buna lor functionare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat pana la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic"
  • distrugerea neuronilor (crize convulsive)
  • leziuni cerebrale ireversibile, atrofie cerebrala pana la dementa
  • varice esofagiene (prin ruptura duc adesea la moarte), reflux gastro-esofagian
  • leziuni cardiace(insuficienta miocardica)
  • steatoza hepatica, hepatita cronica, ciroza hepatica
  • pancreatita
  • gastrita cronica
  • tremuraturi ale extremitatilor(mai ales la nivelul mainilor)
  • eliminare crescuta de hormoni stresori
  • impotenta
  • polinevrita(mai ales la nivelul membrelor inferioare)
  • favorizarea gutei


          Alcoolul are multe efecte neplacute asupra organismului, unele sunt efecte de scurta durata, altele sunt de lunga durata. Ambele pot fi insa dezastruase.

Hemocromatoza Ereditara sau Diabet Bronzat

           Hemocromatoza ereditara (HE) este o anomalie autozomal recesiva a metabolismului fierului, caracterizata prin absortia crescuta a fierului prin mucoasa gastrointestinala ce determina acumularea excesiva de fier in diferite organe ale adultilor.
            Incidenta:
- frecventa homozigotilor in populatia europeana este 1/200-1/400
- Frecventa heterozigotilor este 1/8 
            Manifestari Clinice:
- Simptomele HE apar de cele mai multe ori la varsta de 40 de ani la barbati si circa 60 de ani la femei(acumularile de Fe sunt mai reduse datorita pierderilor menstruale)
- Boala debuteaza cu fatigabilitate; dureri articulare, de obicei la nivelul membrelor superioare, soldurilor, genunchilor, gleznelor; scadere in greutate; dureri abdominale; poliurie; scaderea apetitului sexual, impotenta, aria matitatii cardiace marita insotita sau nu de insuficienta cardiaca congestiva 
            Complicatii:
  • hiperpigmentare cutanata, ciroza hepatica si diabetul zaharat datorat acumularii progresive a fierului in pancreas, cu afectarea functiei endocrine a acestuia
  • ciroza hepatica poate progresa pana la cancer hepatic
  • o treime din pacientii cu hemocromatoza si ciroza hepatica dezvolta hepatocarcinom
  • aritmii, sindrom de sinus bolnav, hipogonadism, hipotiroidism
  • mai rar pot fi observate surditatea si diskineziile (inclusiv simptome parkinsoniene)
        Genele responsabile pentru boala sunt numite HFE si sunt localizate pe bratul scurt al cromozomului 6. Hemocromatoza ereditara este o boala cu transmitere autozomal recesiva. Gena HFE este localizata langa locusul HLA (human leucocyte antigen), pe cromozomul 6p21.3, distal de gena A.
         Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici, fiind diagnosticati cand se evidentiaza nivele crescute de fier in organism la un control de rutina
        Screeningul pentru Hemocromatoza consta in determinarea valorilor feritinei serice si saturatiei transferinei. Acesta este recomandat la indivizii care au istoric familial de hemocromatoza sau prezinta unele dintre manifestarile clinice
        O valoare a feritinei serice mai mare de 1000 nanograme/ml este atribuita hemocromatozei.         
              Alte teste de rutina:
  • hemoleucograma
  • teste de functionalitate renala
  • enzime hepatice
  • electroliti
  • glicemie
  • testul de toleranta orala la glucoza(TTGO)
       Diagnosticul de certitudine: Teste genetice sau biopsie hepatica cu determinari cantitative ale concentratiei ferice intrahepatice
       Diagnostic diferential:
  • hemocromatoza neonatala
  • hemocromatoza juvenila
  • anemia sideroblastica
  • porfiria cutanea tarda
  • atransferinemia congenitala
       Tratament chirurgical:
  • Flebotomia - presupune o exanghinare partiala, 500ml sange care contine 200-250mg Fe, o data sau de doua ori pe saptamana pentru cateva luni pe an
  • Daca tratamentul chirurgical incepe inaintea instalarii cirozei, artralgiei, cardiomiopatiei si diabetului, acestea pot fi prevenite
       Dieta:
  • evitarea consumului de alimente cu concentratie mare de Fe, carnea si organele animalelor
  • evitarea suplimentelor de Fe si vitaminice
  • alimente cu cantitati crescute de oxalati, Ca si fosfat - leaga Fe si-i inhiba absortia intestinala
  • alcoolul creste absortia Fe
  • vitamina C limitata cu un consum de 500mg/zi
  • evitarea consumarii fructelor de mare, scoicilor, pestelui crud, acestea continand V, vulnificus
       Medicatie:
  • medicamente chelatoare ale fierului, prin inlaturarea fierului din hepatocite: deferoxamina